- Şcoala Gimnazială Gottlob -

județul Timiș

Scurt Istoric

 Dupa cum reiese din monografia comunei Gottlob, in vestul Romaniei, in regiunea Banat,raionul Sinnicolau-Mare, la o distanta de 5 km. de soseaua dintre Timisoara si Sinnicolau-Mare, se afla comuna Gottlob.
   Este situata intre localitatile Tomnatic, Vizejdia, Comlosu-Mare, Comlosu-Mic, Grabat, Lenauheim, Bulgarus si Lovrin.
   Localitatea Gottlob, a fost infiintata in anul 1772, cand dupa navalirea turcilor, aceasta regiune a fost depopulata si distrusa. Imparateasa Maria Tereza, vrand sa colonizeze din nou regiunea, l-a insarcinat pe capitanul Tribausster, cu masurarea locurilor pentru stabilirea comunelor Gottlob, Tomnatic si Comlosu-Mic. A asezat aici colonisti adusi din Alsacia, Lorena si Lourenburg.
   Cea dintai inregistrare asupra comunei Gottlob s-a facut la data de 25 aprilie 1772, in comuna Grabat, in timp ce la Gottlob se zideau casele colonistilor si se infiinta noua comuna. Aceasta lucrare a fost savarsita relativ in timp scurt deoarece la data de 1 februarie 1773, comuna Gottlob avea deja o administratie locala proprie. De la aceasta data avem prima inregistrare facuta de preotul romano-catolic Baumgartner Iosif, care venise cu colonisti din Germania. In aceasta inregistrare, preotul Baumgartner Iosif, se numea administratorul comunei Gottlob, ceea ce inseamna ca aceasta comuna purta numele GOTTLOB inca de la infiintare.
   Ridicarea primei scoli s-a inceput in anul 1772, dupa ordinal Guvernului de la Viena. Localul scolii a fost facut din pamant batut si acoperit cu trestie, muncile fiind prestate de catre populatia comunei. Aceasta a fost ridicata pe locul unde se afla astazi casa cu nr.540. La vremea respective nu exista niciun invatator in comuna. Noua scoala, a servit de capela pana la ridicarea bisericii in anul 1773.
   Primul invatator al comunei a fost Gerrleach Gheorghe, din Grabat. La Gottlob au fost inscrisi la scoala in anul 1773, 58 de copii, 29 de baieti si 29 de fete. Corpul didactic era format din invatatori cu pregatiri speciale urmate in Austro-Ungaria. Scoala fiind a satului, a fost sustinuta de statul Austro-Ungar pana in anul 1825, cand a trecut sub forma de scoala confesionala . In anul 1907 si pana in anul 1927 scoala este comunala, fiind intretinuta de cetatenii comunei. Din anul 1927 aceasta devine proprietatea statului fiind sustinuta de statul roman. Cursurile la scoala se faceau in limba germana si in limba maghiara. La scoala mergeau doar copiii locuitorilor de conditie sociala buna, adica copiii agricultorilor cu pamant, ceilalti neavand posibilitatea materiala de a urma cursurile. Copii de intelectuali nu erau. Metoda de predare a lectiilor era cea analitica. Se punea mare important ape predarea limbii statului, istoria, geografia si matematica. Disciplina era rigida si dictatoriala.
   Intre anii 1772-1918, scoala a fost directionata pe drumul trasat de legislatia Imperiului Austro-Ungar. In anul 1930, se infiinteaza sectia de predare in limba romana, iar in anul 1947, sectia cu predare in limba maghiara. Intre anii 1944-1946 scoala germana din localitate nu a functionat din lipsa de invatatori. Cei 10 elevi germani au fost primiti la scoala romana. Aici toti elevii invatau limba oficiala a statului. In anul 1946, fiind numiti invatatori germani, se redeschide sectia germana, apartinand cu administratia de directiunea scolii romane. Fosta cladire a scolii cu clasele I-IV a fost ridicata in 1853 fiind terminata in anul 1856. Locul a fost licitat de catre primaria comunei in anul 1852, cu 9,310 florini. Materialul pentru constructie a fost dat de catre baronul Liptay din Lovrin, iar in anul 1957 a fost reparata si renovata in totalitate. Cladirea nr.2 a scolii romane a fost construita intre anii 1935-1937. Din anul 1930, cand s-a infiintat scoala romana, pana la terminarea cladirii in anul 1937, cursurile se predau in casa cu nr.432.
   Primul invatator la scoala romana a fost Polverejan Nicolae. 
   In anul 1960, aceasta scoala a fost desfiintata din lipsa de copii. In anul scolar 1961-1962, au fost inscrisi la scoala romana 211 elevi, iar la sectia germana 61 de elevi.
   In anul 1894, forurile scolare Austro-Ungare, au aprobat infiintarea gradinitei de copii. In acest an locuitorii comunei, prin munca voluntara si cu ajutorul baronului Liptay din Lovrin, au ridicat actualul local al gradinitei de copii in prelungirea scolii primare.
   Pana in anul 1989, au functionat concomitent atat sectia romana cat si sectia germana, iar datorita emigrarii bastinasilor germani, sectia in limba germana a fost desfiintata. 
   Ca urmare a emigrarii germanilor, populatia Gottlobului a fost refacuta prin stabilirea in localitate a familiilor venite din zona Bihorului,Maramuresului si Moldovei, acestia contribuind la progresul economico-social si cultural al comunitatii locale.
   In anul 1963, s-a inceput constructia unui corp de cladire pe doua nivele finalizandu-se in anul 1965, cand la 15 septembrie, elevii de gimnaziu au inceput cursurile in noua cladire.
   Pana in anul 2008, elevii scolii Gottlob au urmat cursurile in doua cladiri, respectiv invatamant primar si gimnazial, ca apoi incepand cu anul scolar 2008-2009 , in urma construirii unui nou corp de cladire cu patru sali de clase anexate scolii noi ,toti elevii scolii sa invete intr-un singur local.
   Scoala Gimnaziala se află în localitatea Gottlob, judeţul Timis şi oferă servicii educaţionale pentru tinerii din comuna Gottlob.
   În anul 1809, Iordache Balş poruncea prin “Diata” sa fiului său Alecu şi urmaşilor lui să întemeieze la Dumbrăveni şcoală cu “dascăl moldovenescu şi grecescu”. Din nefericire, această prevedere testa-mentară n-a fost îndeplinită. Abia în urma reformelor lui Al. I. Cuza este înfiinţată la Dumbrăveni o şcoală, la 16 martie 1865, cînd Ion Simionovici (absolvent al cursului preparandal) înscrie 20 de elevi în clasa întâi în condiţiile în care comuna avea 802 familii. Găzduită iniţial în casa unui ţăran, şcoala va beneficia ulterior-1870 – 1871- de un local propriu cu două săli de clasă. 
   În 1904 – 1905 este transferată în clădirea fostului han poştal ce aparţinea boierului Balş unde s-au amenajat patru săli de clasă, o cancelarie şi o locuinţă pentru directorul şcolii.
   De-a lungul timpului, prin anul 1945, şcoala primeşte în folosinţă un local de la curtea boierului cu şase săli de clasă. În anul 1963 se construieşte un local nou cu opt săli de clasă, laborator şi cancelarie, prilej de înfiinţare a Liceului de cultură generală la care s-au înscris elevi de la şcolile din satele vecine. În 1974 se dă în folosinţă actualul local al liceului pentru că numărul elevilor era în continuă creştere.